wash away my sorrows (METEO 1)

alergam azi prin ploaie. de fapt furtuna. si am zis ca macar asta pot s-o scriu aici. pentru ca mi-era frica sa nu-mi cada crengi de copac in cap. asa ca am fugit printre brize disperate si stropi agresivi in mijlocul strazii. si geanta, de fapt sacosha (ca sa fim sinceri), care e un fel de sacosa de plaja (ca sa declaram totul pana la capat) era infasurata si devenise un fel de plic elegant, tot ud. dup-aia am prins din cauza vantului in guma de mestecat si cateva pietricele, care au poposit printre dinti. si-am luat-o pe o strada care era inchisa in mijloc. lipsa tramvaiului care facea de obicei galagie. cineva alerga dupa mine. dupa mine?! eh, un pic de panica ajuta daca te grabesti. am alergat mai repede si la capat, strada era tot inchisa, adica era ceva gard. asa ca am mers cu cel din spatele meu, de data asta in fata, prin noroaie, dupa ce incalecasem fiecare cate o gaura in gard. am gasit alta la capat. plini de noroaie pe tricouri albe.si imediat dup-aia gura de metrou cu fete de oameni panicati uitandu-se in sus. umbrele nu erau la indemana.

in fine. in metrou toti uscati, incepeau sa se teme cand ma vedeau cat de ud sunt. ha! lichidele, am zis, produc fobii. destul de des.

urmatoarea iesire, la fel. doar ca acuma ma uitam si eu in sus, in timp ce urcam fara sa ma opresc. din nou in ploaie. fuga dupa autobuzul din statie, cu un sofer usor mai intelegator si o lumina naturala de noapte oferita pentru populatie seara. am alunecat, evident, cand 'multumeam' si lumea a inceput sa rada. inca aveam ceva pietricele prin gura. asa ca am ras si eu si am mers in spate de tot, unde o familie de ochelaristi se uitau la mine prin lentilele pline de roua. mi-am scuturat usor parul scurt, si-am dat cu labele prin el. sa-l usuc.

m-am hotarat sa ma tund cu tot cu noroi in interiorul podoabei capilare. si de-abia dup-aia sa o spal. sampon cu cofeina, energizeaza crestetul. da' e tarziu si-ar trebui sa dorm...

.

.