intr-o zi m-am trezit si dincolo de partea cealalta a mea, aparuse o gradina si era cumva nenecesar sa explic de ce era acolo. stiusem c-o sa vina. si in sfarsit inflorise ceva ce de mult fusese bagat cu shuturi de adidasi albi cu pete de noroi pe shireturi, sub pamant. crescusera semintzele. fara ceasuri desteptatoare, fara programari, fara palpitatii. pur si simplu. fara sa ajungi la intalnire la fix, fara sa astepti sa ti se raspunda neaparat, fara sa zici "poate nu e bine asa"...fara, doar cu....cu niste flori ale caror nume nu-l intalnisem in nicio carte de botanica, niciodata presata in nicio carte de-a bunicii. da' acuma era acolo. asa ca ce faci? te-apropii, dai de doua-trei ori din nari, poate o data cu limba pe pistil, dup-aia vrei s-o rupi din radacini, te razagndesti, pleci la ceasuri desteptatoare, la programari, la palpitatii, la intalniri la fix, la raspunsuri, la "poate nu e bine asa"... si revii de fiecare data cand ai nevoie de gradina ta magica. magica si secreta, da' functionand ca sursa deschisa aka open source.
