daca nuuu te-ai prins, iti zic acuma. despre asta e vorba aici. cum ma caut eu pe mine iar si iar. in diferite ipostaze, personaje, poze. si ma tot gasesc, ma mai bulanesc un pic singur. imi dau seama ca (vaaaaai,vai,vai) sunt jertfa unora, proasta altora, o victima anyways, iti dai seama. ma mai iau la misto, mai compun un vers, mai dau copy&paste la alte versuri. de-astea.
asa ca: sa nu ne departam prea tare si sa lasam teoria la o parte. simplu de tot, o impingem cu mainile cremuite la dreapta sau la stanga. de obicei intotdeauna stanga spate.
zilele astea m-am prins ca sunt un wannabe. wannabe everything. adica iau, preiau, dau mai departe (nu neaparat facand pe originalul). pana aici, totul e clar. doar ca imi dau seama ca imi cam place. stau privesc si insushesc. nu ti-am zis: in scoala primara eram un mare tocilar. cu coronitza pe cap si ochelari manjiti de degete virgine si satzioase.
deci, asta e: fereste-te din calea-mi caci voi ajunge sa vreau ce vrei tu, sa fiu ce esti tu si sa iti folosesc modul de a da din sholduri, felul de-a explica lucrurile, meseria.
partea proprie a celui care isi depaseste in momentul de fatza limitele sinceritatii, e partea pozitiva. acaparata si aceasta de prin mai multe locuri sau mai bine zis insushita din sloganele pe care le-am auzit pe la 13-14 ani. in continuu.
partea buna (cea pozitiva) e ca e bine sa fii un wannabe. adica sa incerci de toate pentru toti si sa nu iei lucrurile in serios. doar stii si tu, nu? esti un wannabe, asa ca macar asta gust-o si tu.
and again: i wanna be your habibi!
p.s.: baiatul asta pe care-l imit eu in poza asta, vine in Romania. in curand. sa te tunda, sa ma tunda si pe mine si pe tine. pregateste-te, el e the real one!
