Wednesday, January 30, 2008

mr&mrs bean (2)



[o zi calda. din cauza caloriferelor date la maxim si a soarelui care patrunde prin geamuri. ai vrea racoarea de fapt, dar e foarte cald. aprins de cald.]




[mrs. bean se ridica din fotoliul de unde sta tolanita si vine in fata camerei puse pe trepied. da drumul la camera]




mrs. bean: "cateodata mi-as dori ca sotul meu sa aiba pielea mai inchisa. da, cateodata vreau sa cred ca sotul meu e tigan. si sotul meu are pielea inchisa, suficient cat sa fie tigan. numai ca ii stiu parintii. si nu sunt tigani. da' eu as vrea ca sotul meu sa fie tigan. cateodata, cand ma bag in pat, noaptea langa el, ii simt mirosul. si din cate mai stiu si eu si nasul asta [isi atinge nasul cu o unghie falsa, data cu oja mov] parca ar fi miros de tigan. si asta ma excita cumva. asta ma scarbeste cumva. si-mi place ca sotul meu ma scarbeste. imi place ca sotul meu ar putea fi tigan si ca miroase a tigan.
uneori avem doar un prosop in baie. cu care ne stergem amandoi. se mai intampla, nu pun masina sa spele decat de 3 ori pe saptamana. si prosopul asta are un miros. un miros anume. da' pentru ca e combinat cu gelu de dus nu mai miroase a tigan. miroase intr-un fel. mi-aduc aminte ca o prietena-mi zicea ca nu e bine sa folosesti niciodata un prosop impreuna cu cineva. nici macar cu familia ta. asa ca dupa ce simt mirosu asta, care nu e de tigan si-mi aduc aminte ce-a zis prietena asta a mea, dupa asta, ma sterg repede cu prosopu cu care s-a sters si sotul meu inainte si imi pun rapid halatul de baie. halate de baie aveam vreo patru. cand simt mirosul ala din singurul prosop din baie, imi sterg doar parul mai mult cu el si pun repede capotu.
mai e ceva cu mirosurile astea. la noi se fumeaza enorm, da nu-mi dau seama decat dupa ce ma intorc din delegatii. cand ma intorc din delegatii imi dau seama cat de mult fumam. enorm! da' in delegatii e bine. in delegatii imi place. adica fara delegatii, n-as putea sa ma sterg impreuna cu nimeni pe niciun prosop. cu nimeni-nimeni! in delegatii sunt hoteluri, pleci, vii, niciodata nu nimeresti aceeasi camera. in delegatii gatesc astia la restaurant, ai prosop nou in fiecare zi. cam insipid cu mirosul, da' eu zic ca si asta e bine...ca e bine sa-ti clatesti pana si nasul. sa scapi de mirosurile cu care esti obisnuit. cica daca faci asta, daca mirosi in fiecare zi ceva diferit de ce-ai mirosit c-o zi-nainte, atunci cica gandesti mai mult. adica, iti destupa mintea."




[intra mr. bean. mrs bean ii zambeste. se duce si se tolaneste din nou in fotoliu.]




[mr. bean vine in fata camerei]




mr. bean: "asta n-am mai declarat-o niciodata, dar acum o s-o va spun. stiti de unde m-am inspirat? da, de unde s-au inspirat astia care m-au creat. stiti? dintr-un clasic al cinematografiei bineinteles. un clasic acum. nascut doar cu cinci ani mai devreme decat mine. ma rog, el s-a cam dezumflat, probleme, chestii. eu inca mai pot. bine, ce-i al lui e doar al lui. adica eu sunt doar o varianta pentru adulti, a ceea ce-a fost el pentru toata lumea. dar mai ales ce-a fost el pentru copii. [rade] nu stiti de scandalul cu copiii? atunci lumea deja se prinsese ca semanam si am fost si eu interogat...da' n-aveam nimic de-ascuns. si el s-a scos, dar acuma e tot in terapie. asa e, cineva asa maret ca el ajunge rapid in terapie. repede in faima, hop la psiholog.
deci oricum unii n-o sa se prinda. asa ca trebuie sa spunem, sa fim pe fata. sa zicem nume. sa mai facem inca o reclama. daca vorbim despre ei, inseamna ca traiesc. si unul dintre ei traieste foarte bine mersi. cel care l-a creat pe cel dupa care am fost eu creat e bineinteles, cum si-au dat seama unii dintre voi, tim burton. tim, hey! hello, tim dear. poate...poate ma bagi si pe mine in ceva, ei, hai ca au trecut anii...stiu ca am aceeasi imagine, da' poate tocmai asta te inspira la ceva. doar gandeste-te un pic...ok?


asa, si cel caruia nu i-am multumit niciodata pentru faptul ca a fost permanent un izvor de inspiratie. cel care m-a nascut pe mine. adica cel fara de care eu acuma chiar nu existam. fara de care, nimeni nu ma privea acuma. deci marele meu capatai este bineinteles maretul pee-wee. mersi pee-wee. merci! da, da...da, bineinteles mr. bean nu e decat versiunea pentru adulti, sa zicem o versiunea deocheata a lui pee-wee."




[opreste camera. se uita la mrs. bean care sta tolanita. aceasta isi intoarce capul. mr. bean se apropie de mrs. bean. ii pune o mana pe genunchi. mrs. bean continua sa priveasca in alta parte. mr. bean ii zambeste. mrs. bean expira aerul tzafnos si incepe sa dea dintr-un picior. mr. bean isi trage pantalonii cat mai sus pana i se ivesc sosetele, se cocoseaza usor, face fata bine cunoscuta de la televizor. se stramba. stranuta.]


[mrs. bean incepe in sfarsit sa rada si isi saruta sotul.]


No comments:

Blog Archive