very short story

totul trecea pe langa el. franturi minuscule peste adieri incepute din diferite masinarii electrice complicate. un fel de fusion al tuturor starilor dimprejur. un pic delicat, putin complicat. si atunci cand refuza sa mai lase vanturile sa-i miste obloanele, se inchidea intr-un loc racoros si intunecat sau calatorea spre locuri nemaivazute cu oameni nemaiintalniti. acolo starile nu sunt clare deja, nu din aer, nu daca inspiri si expiri aer. asa ca e relaxant sa te lasi purtat de ele ca sa le recunosti dup-aia si sa te gandesti in ce sertar din biroul metalic si inimaginabil de greu, ar putea intra. ar putea intra acum. in aceasta perioada a vietii.
care da, era diferita de ce cunoscuse pana aici.
un confort slims, un zambet sigur si malitioasa putere de a stii cum sa te porti. toata castigate in timp. ah, da, si in sfarsit putin din stiinta de a ochii ce-ti trebuie. de a cunoaste ce vrei. putin doar, putin. in rest o mare agitatie si strictete.

ah, da...si o inflacarata dorinta. mai puternica ca niciodata. de a respira alaturi de cineva un aer linistit. de a expira aer care sa fie insipirat de altcineva si dat inapoi tie tot de acelasi altcineva si tot asa. pana cand aerul isi schimba compozitia si devine uniform si nimeni nu mai stie ca e un aer special. doar cei doi participanti la respiratia privata, si uneori publica.
si dorinta asta e bineinteles convocata si revizuita si toata carnea se sfredeleste zi de zi in rugaminti cu invocare chiar religioasa.


intr-o zi cumperi un tricou de la unul dintre cei mai mari vrajitori ai orasului: pe el scrie: A VERY SHORT STORY, pe abdomenul unei gagici desenate cu costum de baie rosu. si tricoul a fost purtat chiar de vrajitorul asta mare. asa ca-l pui si tu pe tine si arati oamenilor.


adica nu tuturor oamenilor.


unui singur om.


vraja!


te uiti in sus si dai din cap a " 'DA' - multumesc"

si dup-aia se termina si weekendul.
& also the very short story. tricoul trebuie spalat.

nu-ti mai ramane decat:
- sa fredonezi in dementa aceeasi melodie ascultata in timpul respiratiei magice private(,dar si uneori cu public) care a initiat the very short story. cel putin 3 zile de la final incolo.
- sa-ti speli tricoul si sa-l pui exact cand crezi ca l-ar pune si vrajitorul.
- sau sa decupezi imprimeul si sa-l agati cu ace de siguranta pe orice costum, indiferent de zi. <>iar daca nu, sa faci in asa fel incat sa schimbi pe tricou short cu long... insa nu se stie daca vrajitorul insusi nu ti-ar lua puterea vrajii si tricoul inapoi.


dar din ce consta aceasta vraja, ar intreba acum telespectatorii.
si invitatul ar raspunde:
- pedalat in doi pe aceeasi bicicleta cu doar doua roti intr-un trafic dement cu cea mai mare siguranta in san.
telespectatorii vor spune ca raspunsul e regizat...s-ar teme moderatorul.
invitatul ar zambi si ar raspunde:
daca nu era o vraja reala nu cred ca ajungeam aici in direct cu dvs.
si care e ingredientul secret in afara de tricoul cu pricina, s-ar avanta acum moderatorul. cum ar putea sa vrajeasca si sa fie si ei vrajiti dragii nostri telespectatori?
ah...asta mi-a fost si mie greu, recunoaste acum invitatul. trebuie sa crezi doar...s-ar auzi prin boxele tv-ului aprins la ora asta.
clasicul 'spera. crede. doar atat trebuie.'
si lumea ar schimba canalul in timp ce moderatorul si-ar da seama ca trebuie sa tina ratingul si sa treaca la urmatorul invitat. si el are a very (special) short story.

va multumim ca va aflati aici, la noi in studio!


si treci mai departe.