and they're back: mr.& mrs.bean(4)

în sfârşit erau despărţiti. el cu treburile lui agitate şi punctulitatea agresivă, ea cu degetele prin problemele altora şi smulsul intensiv de păr.

şi deşi dezlegaţi acum şi dezbinaţi până când moartea avea să sosească, îşi mai devorau uneori în tăcere glanda amintirilor pe urmele celuilalt. storceau câte-o picătură-două în fiecare zi până când străinătatea celui rămas pe partea cealaltă avea să se instaleze permanent. asta era şi scopul, bineînţeles, deşi incoştienţa era mereu de mare valoare în viaţa fiecăruia.

ea întâlnea tot felul de oameni.

un neamţ de exemplu: "toţi nemţii au câte două biciclete, una pentru lăsat în gară şi alta pentru mersul pe bicicletă."

un englez cu alt exemplu de viaţă: " no babies, babies are ugly. always. except the cute ones and they're annoying. xxxx - Show quoted text -"

un basarebean cu o pulă imensă.
o vânzătoare de fixativ care are buze uscate sub gloss şi cearcăne cimentate.

el, în schimb, învăţase să citească. reuşise să descoasă această taină şi în lipsa ei, petrecând ore nesfârşite între versurile unei poetese engleze cu tente lesbieniste:

" THIS IS MY LETTER TO THE WORLD THAT NEVER WROTE TO ME THE SIMPLE NEWS THAT NATURE TOLD WITH TENDER MAJESTY. HER MESSAGE IS COMMITED TO HANDS I CANNOT SEE. FOR LOVE OF HER SWEET COUNTRY MEN JUGDE TENDERLY OF ME! "

şi acum se credea mai deştept. aşa că atunci când se făcea toast la whisky-ul red bull pe care-l lipăia mereu printre buze, el rostea în şoaptă versuri. versuri peste versuri peste versuri. neştiind ce înseamnă exact, dar crezând că aşa vrajă s-ar produce.

în fine. multe li s-au tot întâmplat şi deşi nimic perfect nou nu se producea în viaţa celor doi, trăiau cu impresia că totul se schimbase.

într-o zi, de dimineaţă aşa, pe la orele când oamenii care lucrează ce lucra ea, se trezesc şi dau din genele cu nisip la mijloc, inspirând aerul murdar de peste noapte şi dându-şi seama cât de murdar e, ea şi-a figurout că de fapt jumate din dulapul ei era doldora de haine de la el. pt că el în loc să citească (ea îi citise lui) se ocupase intens de shoppuială pe vremea când încă erau cuplu. ei doi.

şi pentru că încă se mai zăreau prin oraş ("ONE DAY WE'RE GONNA LIVE IN PARIS. I PROMISE. I'M ON IT. SO GO & PACK AND YOUR BAGS. FOR THE LONG HAUL. WE'RE GONNA LOSE OURSELVES. I PROMISE.") uneori, ei îi era clară misiunea. avea să o returnze la destinatar. jumătatea doldora.

ciorapi.

chiloţi.

fuste.

genţi. doamne ce genţi!

geci.

pantaloni albaştri adidas cu cele 3 dungi movuli.

& on

& on...

era deja târziu.

pentru că misiunea avea să-nceapă exact în noaptea asta.

la club.

ea îl vede pe el. îl cheamă la ea (nu prea se mai conversau deloc de fapt) şi îi face un mic striptis complet. hainele râman la podea. ea pleacă şi strigă la urmă : " de la tine pentru mine. de la mine pentru tine. să strângi mizeria!!!". şi da, e un succes. ea repetă numărul în fiecare weekend sau mă rog, de fiecare dată când cei doi se întâlnesc întâmplător sau programat. adică şi ziua în amiaza mare, pe stradă. el vinde bilete la show deja cu două săptămâni înainte şi se înconjoară de iubitori de poezie live.

şi misiunea se duce la bun sfârşit: ea scapă de trecut, el îşi redobândeşte bănetul cheltuit pe rufăria ei, iar oamenii apropiaţi fostei perechi au şi ei de câştigat:haine şi branduri. ah, da, am uitat să zic: el îi luase ei numai chestii scumpe.

într-un final jumătatea plină se epuizează.

ambii răsulfă uşuraţi.

- am fi putut să...

- nu cred...dar ar fi trebuit să...

- hai că s-a dus, s-a dus deja...aş fi zis că...

- naaaaa. nu. acum e bine.

- în sfărşit.

- pa!

- pa!